De aceea, germanii din Rusia sunt atrăși înapoi Panorama

Sute de familii ruso-germane se întorc în Rusia după decenii în Germania. Se tem de refugiați și de pierderea valorilor creștine.

De Denis Dawydow și Stefan Scholl

Epp bea ceai verde. „Când Helmut Kohl a guvernat, a fost o perioadă grozavă, a existat marca D, dar apoi a venit euro, iar prețurile s-au dublat imediat.” Epp stă într-o cafenea tătară, în spatele lui acoperișurile palatului Tatar Khan din Crimeea strălucesc. Bakhchysarai. „Și acum germanii sunt prea credincioși. Pur și simplu nu au experimentat ceea ce am făcut noi. El își încreți fruntea largă sub chiff-ul său oarecum de modă veche.

Igor Epp, în vârstă de 47 de ani, este un german rus, născut în Kazahstan în 1969, a emigrat în Germania împreună cu părinții și frații din Kaliningrad în 1994, dar s-a întors anul acesta. În Crimeea, din toate lucrurile, în Crimeea, pe care Rusia a preluat-o de la Ucraina în 2014, pe care majoritatea statelor membre ONU nici nu o recunosc ca fiind rusă. Însă mulți dintre rus-germani care se îndreaptă acum din patria lor germană în patria lor rusă vor să meargă în controversata peninsulă a Mării Negre, care este sancționată de Occident. „Fără atac cu bombă, fără împușcare”, spune Epp, „există stabilitate în Crimeea”.

Nu este o avalanșă de repatriați. Este adevărat că presei ruse le place să se refere la călătoria de întoarcere ca „masivă”. Dmitri Rempel, șeful partidului de migranți ruso-german „Unity”, a susținut că la începutul anului jumătate de milion dintre compatrioții săi vor să se întoarcă acasă - în Crimeea. La urma urmei, o treime din germanii sovietici care au venit în Republica Federală de la mijlocul anilor '80. Numărul pe care îl numește Juri Hempel, președintele asociației germane din Crimeea „Wiedergeburt”, sună mult mai realist: primise în jur de 1.500 de anchete din partea familiilor ruso-germane care erau fericite să se mute în Crimeea, unde trăiau aproximativ 60.000 de persoane de origine germană înainte de a fi deportate în Asia Centrală și Siberia în 1941 . 1000 dintre ei provin din Asia Centrală, 500 din Republica Federală.

Crimeea este populară printre germanii ruși, chiar dacă doar datorită climatului său mediteranean. Dar există și sute de repatriați din Germania pe Volga și în Siberia de Vest. Cazuri individuale care se acumulează.

Igor Epp a lucrat în Germania ca muncitor la fabrică, șofer de camion și sudor, deținea o platformă de ridicare unde repara mașini, un restaurant cu o cameră de oaspeți și propriul său studio de muzică. A cântat la trompetă, tobe și chitară, la nunțile ruso-germane a făcut masa majoră și muzica în același timp. Un versatil.

„Am reușit să trăiesc bine din asta”, spune el, „nu am avut nevoie niciodată de asistență socială”. A părăsit o casă în Crailsheim pentru fosta soție și cei doi copii.

Rupt de televiziunea rusă

„Oamenii vin din cauza valorilor creștine și familiale care se pierd în Germania”, spune Juri Hempel. Majoritatea germanilor ruși cu care a vorbit s-au plâns de teama lor de atacul refugiaților și de lecțiile de sex în școală, care se vând homosexuali în mod normal. Probleme pe care televiziunea de stat rusă le-a dramatizat cu voce tare de ani de zile. Și un număr mare de germani din Rusia se uită și la canalele rusești din Germania. „Cred că 10% din televiziunea germană”, spune Pjotr Stark, care nu a vrut să-și publice numele real și s-a mutat de la Rosenheim la Simferopol. „Rusul poate cu 2% mai mult”. Poate că aceste 2% mai multe se aplică subiectului preferat al mass-mediei de stat rusești: căderea Occidentului creștin prin prea multă toleranță față de minoritățile sexuale și migranții afro-arabi. Cu toate acestea, cu 2% mai puțin nu este un raport bun pentru ARD și ZDF.

Întoarcerea acasă a lui Epp a început cu o vacanță în Crimeea. În 2008, peninsula era ucraineană și accesibilă cetățenilor germani fără viză. A început să conducă mașini dintr-o singură comandă din Germania, și-a întâlnit a doua soție și și-a cumpărat o casă. Dar impulsul decisiv pentru a trece de la navetiști la întoarcere a venit din valul de refugiați: „Anul Nou în Piața Catedralei din Köln, atacatorul sinucigaș din Ansbach, abia începe.” Mass-media germană a ascuns o mulțime de lucruri, spargeri în garaje, furturi de la bătrâni din cartier.

„Oficial, nimeni nu o spune, dar toată lumea știe că au fost negrii”, spune Igor Epp. S-au dus vremurile când nu a încuiat niciodată ușa mașinii sale în Germania. „Nimeni nu poate opri acest flux de refugiați.” Germanii nu au înțeles ce se întâmplă. Mai întâi au venit tinerii, în curând au urmat părinții și familiile lor, toți doreau bani, contribuabilii germani trebuiau să se îndatoreze din ce în ce mai mult.

De asemenea, auziți povești de acest fel de la telespectatorii din Rusia, inclusiv germani. Pe demonstrațiile Pegida sau pe Facebook, printre prieteni, în pub-uri. Povești de frică, o frică care caută majorități complet noi între Kusbass și Kohlenpott. Și auzi asemenea povești de la alți germani din Rusia. Și povești despre cum kazahii sau kârgâzii i-au hărțuit după prăbușirea Uniunii Sovietice, obligându-i să-și vândă casele acolo pentru mai puțin. Sau povestea pe care a trăit-o Hempel ca școlar în Kazahstan, când tinerii au certat un cuplu mai în vârstă ruso-german care vorbise germana ca „fasciști” și i-a aruncat din autobuz. „Războiul lui Hitler împotriva Rusiei i-a obligat pe germanii sovietici să-și uite limba maternă.” Dar pentru a li se permite să rămână în Republica Federală ar trebui să treacă un test german. „Niciunul dintre migranți nu necesită astăzi să treacă un test de limbă”.

Poveștile despre un grup etnic care a ajuns aproape complet în camioane pentru vite sub conducerea lui Stalin și și-a pierdut din nou mijloacele de trai în masă când Uniunea Sovietică s-a prăbușit, un grup etnic care se teme din nou în Germania. „E rău”, oftează Epp, „ai reconstruit ceva, o casă, o existență și apoi trebuie să pleci din motive politice”.

„Am fost la o plimbare în centru cu soția și copiii mei”, vorbește și Pjotr Stark germană, cu un accent foarte bavarez, „erau cinci bărbați tineri, cu pielea închisă la culoare. S-au uitat la cele trei fiice ale mele, dar aspectul lor nu le-a plăcut copiilor. Arată-ți frică. "

Frica de străini este profundă

Nu se plânge de violența pe care au experimentat-o noii străini, ci de teama de ei. Dar această frică este deja foarte profundă. Conduce din ce în ce mai mulți germani în grupurile locale din AfD, dar primii germani ruși se întorc în acea altă țară natală, unde calitatea sistemului de sănătate, a învățământului profesional și universitar sau a apei de la robinet este de fapt mult mai scăzută.

Mass-media din Moscova vrea acum să citeze germani ruși care se plâng că au fost întotdeauna numiți „ruși” în Germania, că locurile de muncă bine plătite sunt disponibile acolo doar pentru rezidenții de multă vreme. Pe portalul de dezbateri rus Repin.Info, pe de altă parte, un ruso-german susține că doar lenevii se întorc în Rusia. Dar Pjotr Stark a lucrat ca strungar la BMW în Rosenheim, a câștigat 2.000 de euro net, în noua sa casă din Simferopol a devenit paznic de noapte, apoi șofer de stivuitor, a câștigat 25.000 - 30.000 de ruble, echivalentul unui bun 400 de euro.

Dar Stark și soția sa Marina nu regretă acest lucru. „Puteți trăi bine în Germania”, spune Marina, „atâta timp cât nu aveți copii.” Pyotr vorbește despre dificultățile de a găsi un apartament în Rosenheim. „Ai un apartament cu câini, cu pisici, dar nu cu copii”.

Starks se plâng de desene animate Kika cu homosexuali, de o profesoară de gimnastică care, după un accident în care și-a rupt mâna, și-a pus fiica în clasă singură în loc să cheme un medic. Și despre o vecină mai în vârstă, singură, care s-a plâns la biroul de asistență socială pentru tineri de copiii ei care se joacă desculți în grădină. „Se pare că vecinul se afla și în spatele plângerii anonime că am bătut-o pe soție”, spune rus-germanul. „A vrut să ne bată.” A reușit.

Igor Epp este plin de planuri, vrea să construiască clădiri pentru camere de oaspeți și o piscină pe proprietatea sa din Bakhchysarai, vrea să facă muzică din nou și să deschidă o asociație culturală populară germană, se gândește unde în Germania poate organiza costume populare bavareze. Deși până acum cunoaște doar jumătate de duzină de etnici germani în oraș.

„Vreau să fac ceva pentru ca ambele popoare să se înțeleagă mai bine.” Înțelegerea internațională în Crimeea, o sarcină dificilă, casele tătarii recrimitici din Crimeea sunt în prezent căutate acolo. În 2014, mii de tătari din Crimeea au ieșit în stradă împotriva Rusiei.

Cu toate acestea, Starks își trimit cel mai mare la o școală germană din Simferopol, copiii nu ar trebui să uite limba, să învețe și engleza, poate într-o zi vor să studieze în Germania. „Mi-a plăcut acolo”, spune Epp. „Și aici îmi place.” Oamenii continuă să aibă simpatie pentru Germania, dar nu mai cred într-un viitor german. Igor Epp vrea să-și aducă și bătrâna mamă din Neckarsulm în Crimeea. „În Germania, cel mult, te așteaptă azilul pentru bătrâni”.