Dincolo de Kansas (arhivă)
Ceea ce sunt basmele Grimm pentru noi au fost poveștile lui Lyman Frank Baum „Minunatul vrăjitor din Oz”, „Vrăjitorul din Oz”, aventurile micuței Dorothy și ale câinelui ei Toto de la începutul secolului al XX-lea.
O contribuție a lui Siggi Seuss
- divide
- Tweet
- Buzunar
- A apasa
- Podcast
În mijlocul vastei zone rurale din Kansas, Dorothy locuia împreună cu unchiul ei Henry, un fermier, și soția sa, mătușa Em. Casa în care locuiau era mică, deoarece buștenii și grinzile din care a fost construită erau mici. trebuie condus de kilometri.
Aceste aventuri au găsit o mulțime de fani în Germania în ultimele decenii - deși baza de fani trebuie împărțită în două: În vechile state federale, povestea originii americane din 1900 a fost și este încă mai cunoscută. Cu toate acestea, în noile state federale, cititorii tineri și bătrâni - ca și în epoca RDG - preferă în continuare interpretarea independentă a modelului american de către Alexander Volkov. A fost retipărit într-o versiune scurtată la începutul anilor 1990 de Leipziger LeiV-Verlag.
„Am crezut la început că„ Vrăjitorul din Oz ”era copia și că era originalul.”
. spune Mone, care a crescut în RDG, în „Magicianul orașului de smarald” de Volkov.
O fetiță pe nume Elli locuia în vastele câmpii din Kansas. Tatăl ei, fermierul John, lucra toată ziua la câmp, mama Anna conducea ferma. Locuiau într-o mică dubă cu roțile îndepărtate.
Alexander Volkov, născut în Siberia în 1891, a fost profesor de matematică la o universitate din Moscova. La începutul anilor 1930, a cunoscut poveștile lui Baum și le-a plăcut. A tradus „Vrăjitorul din Oz” în rusă și ulterior a refăcut intriga într-o poveste independentă. În 1939 a fost publicat „Vrăjitorul orașului de smarald”. Edițiile din Uniunea Sovietică au intrat în sute de mii și l-au încurajat pe Volkov să scrie cinci volume ulterioare la începutul anilor 1960, ceea ce a sprijinit independența operei sale în ceea ce privește conținutul, dramatic și stilistic și, de asemenea, de Leonid Wladimirski (care are încă 90 de ani astăzi, trăiește în Rusia) au fost ilustrate cu dragoste. În statele din Blocul de Est, aventurile lui Elli (mai târziu de sora ei mică Ann) și cățelușa Totoschka în Țara Minunilor au fost iubite de tineri și bătrâni. Lazar Steinmetz tradusese deja aventura în șase părți în germană în timpul erei RDG, păstrând în același timp tonul narativ al lui Wolkow, care astăzi sună oarecum demodat.
„Am citit„ Urfin und die Holzsoldaten ”mai întâi și apoi am devorat primul volum și apoi pe toate după aceea, ceea ce a fost evident pentru că a fost foarte interesant. Știu doar cum a creat soldații din lemn și cum au venit după, la sfârșitul cărții, a devenit prietenos pentru că erau chipuri prietenoase sculptate și că erau atât de hidoși înainte, pentru că aveau chipuri atât de sumbre. "
„Ce mi s-a părut foarte fascinant au fost diferitele lumi care existau acolo ...”
. își amintește Daniel .
"Ce este, de asemenea, o rușine că imaginile din broșură nu sunt colorate. În memoria mea sunt cel puțin colorate."
"Da, da, pozele au fost importante. Îmi amintesc încă imaginile când le văd din nou. Sunt într-adevăr foarte prietenoase și iubitoare că nu trebuie să-ți fie frică deloc, de exemplu Lion, care este de fapt destul de cumplit. "
Sunt Goodwin, cel mare și teribil ", a răspuns omulețul cu o voce tremurândă.
"Dar te rog, te rog, nu mă atinge. Voi face orice îmi vei cere."
Mesajele morale ale lui Baum din „Vrăjitorul din Oz” se concentrează asupra virtuților personajelor principale, dezamăgirea pomposului și victoria fără îndoială a celor buni. Volkov nu lasă nici o îndoială că binele va câștiga. În cele cinci povești ulterioare, autorul rus creează o lume fantastică extraordinar de colorată și bogată dincolo de Kansas: țara minunilor constă din țara albastră și galbenă cu oamenii obraznici, țara violetă cu clipiturile, țara roz cu vorbitorii, un lanț montan în care locuiesc oamenii Marran și, în cele din urmă, există misteriosul tărâm subteran al mormintelor de minereu, cu șapte regi care vor toți să conducă în același timp.
Oricine poate suspecta vag condițiile politice în care a scris Volkov va găsi pretutindeni satirice împotriva dictaturii prezumției și prostiei peste tot, nu numai în subtext. Singurul motiv pentru care poveștile nu erau probabil periculoase pentru scriitor a fost că se bazează în America capitalistă și nu pe propria prag. - În volumul doi, de exemplu, Volkov îl lasă pe tâmplarul vicios Urfin să aducă la viață o armată întreagă de soldați din lemn și polițiști din lemn care cu siguranță au calități KGB și cuceresc orașul de smarald pentru o vreme.
Urfin a decis să înființeze o forță de poliție care să spioneze oamenii și să-i aresteze pe nemulțumiți. Soldații erau prea stângaci pentru el pentru această poziție. El a făcut primul polițist și i-a instruit pe asistenții săi să-l folosească ca model pentru lucrări ulterioare. Într-o perioadă scurtă de timp, poliția a inundat orașul și țara, poliția era mai subțire și mai slabă decât soldații, dar avea picioare lungi, agile și urechi uriașe de ascultat.
Elli este informat despre cucerirea lui Urfin de către un corb viclean și călătorește din nou, de data aceasta cu unchiul ei, un marinar cu o singură picioare, în Țara Minunilor și fondează o armată de eliberare formată din ea, unchiul ei, tăietorul de lemne de fier și prietenul Leo. Leul, lemnarul și înțeleptul Scheuch au devenit acum regenți populari în Wunderland, dar James Goodwin, fostul conducător al orașului Emerald, funcționează acum ca magazin general în cartierul Ellis și este obosit de aventuri.
Victoria victimei celor buni și a celor deștepți este încă doar o chestiune de timp - și de altfel și perseverența cititorilor: Când editura LeVzig leiV a prezentat o versiune a poveștilor scurtate de câteva repetări la începutul anilor '90, fanii au protestat. Fischer Schatzinsel publică acum edițiile nelimitate și leiV reedită versiunea originală ca hârtie.
Și în al treilea și al patrulea volum, Wolkow spune povești extrem de incitante și pline de înțelepciune. „Cei șapte regi subterani” sunt despre condițiile haotice de pe pământul țării minunilor, care amenință să devină un pericol pentru deasupra și dedesubt. În „Dumnezeul focului Marranelor” sunt de atunci
Prima vizită a lui Elli în Țara Minunilor a fost acum zece ani. Urfinul rău îi face pe oamenii din Marranen supuși pentru a îndrăzni să încerce din nou să devină conducători ai întregului tărâm magic. Ann, sora mai mică a lui Elli, cea mai bună prietenă a ei și nepotul lui Totoschkas se grăbesc să salveze pe catâri mecanici și, din nou, datorită unei acțiuni concertate între oameni și ființe fantastice, binele din Țara Minunilor este salvat. Elli este acum prea bătrână pentru astfel de aventuri - deja urmează facultatea și ar dori să devină profesor. Dar cu ce este școala în comparație, să spunem: stagiu în țara minunilor? Acest mesaj ar putea fi la sfârșitul poveștilor atemporale. Ne-am dorit doar părinți atât de perspicace precum Elli și Ann:
"Elli a rămas departe de școală mult mai mult de un an. Mulți copii ar fi putut să-i urmeze exemplul atunci când vine vorba de învățare!
Patru din cele șase volume ale aventurilor lui Elli și Ann în Țara Minunilor: au fost publicate în broșură de Fischer Schatzinsel - nelimitat - cu ilustrații alb-negru de Leonid Wladimirski într-o traducere de Lazar Steinmetz:
Magicianul orașului smarald, 308 pagini, 7,95 euro
Deșteptul Urfin și soldații săi din lemn, 364 S, 7,95 euro
Cei șapte regi subterani, 360 de pagini, 7,99 euro
Zeul focului Marranilor, 366 de pagini, 7,99 euro
Poveștile nelimitate vor fi în curând reeditate ca Hardcover la Leiv-Verlag.
Pentru comparație:
L. Frank Baum: Vrăjitorul din Oz
Traducere de contesa Sybil Schönfeldt, ilustrată de Heike Vogel.
Cecilie Dressler Verlag, Hamburg 2003, 188 pagini, 7,50 euro