Trandafir de Crăciun. Helleborus niger. O figură de o frumusețe enigmatică în familia Buttercup este trandafirul de Crăciun sau trandafirul zăpezii.
Doză toxică ovine, capre: 4-12 g rădăcină proaspătă de carne de vacă, cal: 8-10 g rădăcină proaspătă de porc, câine: 0,3-1 g rădăcină 3IODQ] HQSRUWUlWV Simptome clinice Salivare, diaree, vărsături, colici, midriază, excitație nervoasă centrală, Paraliză. Decontaminarea terapiei/terapia simptomatică (selecția speciilor)
VICTOR. Ascultă, Flora, nu este altceva decât dacă mi-ai fi dat un vârf de hellebore, capul meu devine brusc atât de ușor și fericit! Nu, nu întreb nimic despre asta, orice va veni, voi juca și eu! Proaspăt, fiecare pe mâna lui, în ceea ce privește gluma lui, vrem să vedem unde se pliază împreună! [Eichendorff: Die Freier, p. 28. Biblioteca digitală, p. 9852 (cf. Eichendorff-W Vol. 1, p. 855)]
La o floare de Crăciun, fiica pădurii, crini, străini pe care îi caut atât de mult, Într-o curte de biserică ciudată, pustie și de iarnă, Pentru prima dată, oh frumoasă, te găsesc! Prin ce mână ați înflorit aici, nu știu, nici a cui mormânt îl păziți; Dacă este un tânăr, i s-a întâmplat mântuirea, dacă este fecioară, partea ei a căzut minunată. Noaptea spre boschet, acoperit de lumina zăpezii, Unde cerbul pășește cu evlavie pe lângă tine, Lângă capelă, lângă iazul de cristal, Acolo caut regatul magic al casei tale. Ești frumoasă, copil al lunii, nu al soarelui, alte flori ți-ar fi fatale, fericire, hrană densă, corpul tău cast plin de îngheț și parfum, frig ceresc, aer dulce de balsam. În abundența aurie a sânului tău există un parfum care abia se face cunoscut; Așa miroase, atins de mâna unui înger, haina de mireasă a mamei binevoitoare. Ca o amintire a suferinței sacre, cinci picături violete te-ar îmbrăca frumos și unic: Dar în preajma Crăciunului îți împodobești rochia albă ca un copil, verde deschis cu un strop de lumină. Elful care merge la dans la miezul nopții în pământul strălucitor, În fața gloriei tale mistice stă timid, curios, tăcut de departe și se scurge în trecut.
II Un mugur de flori doarme în pământul de iarnă, Fluturele care odată în jurul tufișului și dealului În nopțile de primăvară își leagănă întreaga aripă; El nu ar trebui să guste niciodată fagurele tău. Dar cine știe dacă spiritul său tandru, Când fiecare ornament al verii s-a scufundat, într-o zi, a băut cu parfumul tău slab, invizibil pentru mine, cercuri înflorite în jurul tău? Eduarad Mörike muzicat de Hugo Wolf (1860-1903): Mörike-Lieder (nr. 20 și 21) 1888
Unde s-a născut un vis în lume Unde s-a născut un vis în lume Cum mi-ai apărut întruchipat; Unde, pierdut într-un asemenea farmec, a dat o inimă slujirii celuilalt! Nicio femeie pământească nu a fost văzută atât de elfă, atât de dulce structurată; Cu un astfel de sunet de voce a răspuns Niciodată o mireasă de pământ. Și totuși în inima mea am ținut trandafirul acestui chip; Prins în brațele mele îl simt pe această soră copilă a luminii lunii. Inima mea avertizează, nu poate dura, Această fericire stelară care v-a adus; Va trece dimineața averse Ca parfumul florilor într-o noapte de vară Și a sosit ceasul când frumoasa ta imagine s-a pierdut pe pământ, atunci nu va mai fi niciodată, așa cum nu a fost niciodată înainte. Theodor Storm
Iubitor de vise Noaptea pe valurile visului Intră în cămăruța mea. Iubitor de vise, aerisit ca lumina lunii. Se odihnește pe perna mea, mă enervează cu sărutări Și mă adoarme din nou. Strălucind în jurul membrelor mele, părul ei întunecat se inundă, Pe pleoape îmi înclină perechea de buze. „Așa că sărută-mă, păstorule prost! Sunt al tău, dulce dormitor, al tău astăzi și pentru totdeauna! Departe, departe de cămăruța mea, față de noapte jonglantă! Am o dragoste proprie, nu voi săruta pe nimeni altcineva! ”Degeaba, am rămas prins, Cu excepția obrajilor dimineții, lumina roz a ars. Apoi s-a îndepărtat, pălind ca lumina lunii, cântând pe valuri de vis melodii răutăcioase: „Visul, visul este totul dragoste! Când ai rămas adevărat Cât va dura pentru tine? «Theodor Storm