Asistați-vă la ora de poștă Michail Ossorgin gratuit la comandă

Martor la istorie - Cartea sfârșitului
Traducător: Keller, Ursula

Romanul începe cu o crimă: uriașul vânător Pachom, zdrobit, răutăcios și mahmureală, dă cu picioarele la cățelușul Muschka în cizmele sale uriașe. Fiica casei, Natascha, este inconsolabilă și își pierde credința în bine: „Dacă cineva îl ucide pe Muschka poate, atunci asta înseamnă - poți face totul! " Natascha a crescut, a absolvit liceul, a participat la prelegeri de filozofie - era deosebit de entuziasmată de filosoful german de modă al vremii, Friedrich Nietzsche - și și-a pierdut credința în Dumnezeu.
„Natasha Kalymowa a crescut în zilele noastre ... mai mult

Romanul începe cu o crimă: uriașul vânător Pachom, zdrobit, răutăcios și mahmureală, dă cu picioarele pe cățelușul Muschka în cizmele sale uriașe. Fiica casei, Natascha, este nesolventă și își pierde credința în bine: „Dacă cineva îl ucide pe Muschka poate, atunci asta înseamnă - poți face totul! " Natascha a crescut, a absolvit liceul, a participat la prelegeri de filozofie - era deosebit de entuziasmată de filosoful german de modă al vremii, Friedrich Nietzsche - și și-a pierdut credința în Dumnezeu.

o cale de purificare - prin Siberia, Mongolia și deșertul Gobi, care sunt singurele

Femeie traversată în urma unei rulote comerciale.

Cartea de la sfârșit povestește despre viața teroristului purificat în emigrare, în primul rând

la Paris, unde finalizează programul călătorilor educaționali ruși de atunci, dar asta

Zâmbetul Monetei Lisa nu o atinge. Apoi călătorește în Italia și o găsește acolo

Refugiați într-un palat pe care un bogat comerciant politic genovez rus

Puse la dispoziția refugiaților. Se întâlnește cu Ivan, cei doi primesc doi

Fiice pentru care Natascha este o mamă devotată. Visele tale de a te întoarce la

Rusia nu se împlinește. În timp ce își îngrijește fiica bolnavă, se infectează cu

la acea vreme, în Europa, gripa spaniolă a murit.

Pe drumul ei de viață, Natascha întâlnește în repetate rânduri un „pelerin etern”, „martorul”

al timpului ". Papa părintele Jakow, care și-a pierdut parohia, devine în pelerinaj la

Observator și cronicar care și-a dat impresiile despre cele întâmplate în Rusia în

cărți de exerciții căptușite. Spre deosebire de Natascha, care păstrează timpul alergând prin teroare

caută să se schimbe, Jakow rămâne întotdeauna un martor neimplicat, dar este totuși în afara lui

Așezați umanitatea în anumite situații mântuirea ei.

Din punct de vedere autobiografic, Ossorgin vizualizează evenimentele revoluției și

Terorismul în Rusia înainte și în timpul primei revoluții din 1905 și a vieții

Refugiații politici ruși în emigrație.

Detalii produs
Cealaltă bibliotecă Vol. 382
Editura: Ab - Die Andere Bibliothek
Articolul nr. a editorului: 513/60382
Prima editie. Numerotate și limitate
Număr de pagini: 552
Data lansării: 17 noiembrie 2016
limba germana
Dimensiuni: 218mm x 126mm x 38mm
Greutate: 809g
ISBN-13: 9783847703822
ISBN-10: 384770382X
Articol nr .: 44852754

Dar cu smântână și trei tarte dulci, te rogÎn dublul său roman „Martorii timpului”, Michail Ossorgin prezintă anii dintre revoluțiile rusești

Când Fanny Kaplan l-a împușcat pe Lenin în 1918, anarhistul și revoluționarul social l-au acuzat că a trădat revoluția. Este probabil ca ea să fi comis efectiv tentativa de asasinare și să fi fost apoi executată fără proces; Desigur, circulă și versiunea conform căreia Kaplan nu a efectuat tentativa de asasinat sau, dacă a făcut-o, a executat o pedeapsă cu închisoarea până în 1936. Cert este că bătăliile dintre grupurile de opoziție individuale și grupurile mici au fost adesea mai violente decât cea împotriva regimului țarist urât. Terorismul de stat ulterior este probabil cel puțin parțial înrădăcinat aici, chiar dacă foștii teroriști nu mai aparțineau aparatului violent.

Mihail Ossorgin (1878-1942), social-revoluționar și mai târziu francmason, nici lui Lenin nu-i păsa prea mult. În excelentul său roman „O stradă din Moscova”, el creează o serie de imagini din scene individuale care acoperă perioada de la începutul primului război mondial până la revoluția din octombrie. Critica bolșevicilor nu este scutită. Pentru că „că vechea robie a fost schimbată cu una nouă, nimeni nu ar fi trebuit să-și dea viața”, consemnează în amintirile sale.

Odată cu publicarea germană a acestui lucru în niciun caz în lucrări de tip teză, ci mai degrabă convingătoare literar, Die Andere Bibliothek a dat anul trecut o lovitură de stat care a subliniat încă o dată că acest editor este acum o adresă de top pentru literatura rusă. Acum, ea prezintă romanul dublu al lui Ossorgin „Zeugen der Zeit”, tradus tot de Ursula Keller, completând astfel „Trilogia schimbării”. Nici Lenin și bolșevismul nu merg bine de data aceasta. „Dictatura proletariatului” este batjocorită ca o „jucărie melodioasă”, „nobilul cu obraz larg din Simbirsk” este caracterizat ca un om care are „o minte absolut încăpățânată și fără simțul umorului”.

Acesta este - și trebuie remarcat cu un „Din păcate” oftat puternic - unul dintre puținele locuri în care o figură este desenată concis. Fără îndoială, Ossorgin a pus o bară înaltă cu „Strada din Moscova”, publicată inițial în 1928. În niciunul dintre cele două romane „Zeugen der Zeit” (1932) și „Buch vom Ende” (1935) nu poate menține acest nivel, deși compune toate cele trei lucrări în mod identic, împărțindu-le astfel în două părți cu perspective schimbătoare scene scurte asamblate.

Vorbim despre anii de după 1905, adică după prima Revoluție Rusă. Dar figura centrală, Natascha, nobilă, bolșevică și teroristă, rămâne palidă.

Ea este convinsă de „inexistența morții” - motiv pentru care adversarii pot fi uciși sau tinerii fără experiență care poartă veste explozive pot fi trimiși la moarte. După o încercare de asasinat nereușită, ea este capturată, reușind să scape din închisoare într-un mod spectaculos, emigrează, devine mamă și moare de gripă spaniolă. Era înflăcărată "pentru jocul vieții și al morții și frumusețea luptei atât de inegale" și captivată de conducătorul ei, "care era capabil să facă totul și a luminat totul cu prezența sa. Și aceasta a fost devotamentul său sublim, acolo se afla puterea lui extraordinară". Cel mai enervant lucru din viața conspirativă este că te simți obligat să „călătorești confortabil”, să „te porți ca un om de rând” și să cumperi „o ceașcă de cafea cu frișcă și două, trei sau patru tarte dulci” într-o patiserie. Chiar și în exil, acest lucru nu se schimbă fundamental: intrați într-un „legământ de dragoste, ură, vorbărie și aperitive” cu refugiații care vă urmează și lasă salariile și treburile casnice membrilor non-nobili.

Contra figura lui Natascha este părintele Jakow, un „preot fără comunitate” care călătorește prin Rusia, o figură oarecum umbroasă care ar trebui să figureze ca „martor al istoriei”. Ossorgin nu reușește furios să rezolve această problemă, deoarece aproape fiecare context istoric este iluminat doar din aparatul de adnotare profundă. Cel puțin părintele Jakow capătă formă spre sfârșitul romanului, deoarece se dovedește a fi unul dintre puținii oameni care acționează în solidaritate. Și notele sale din guvernate oferă o imagine frumoasă a dimensiunii și lățimii țării.

În același timp, acest dublu roman este într-un anumit fel un fenomen: Pe de o parte, se citește ca și cum autorul se temea că actualul serviciu secret ascultă, motiv pentru care nimic nu ar trebui exprimat în mod deschis. Teroarea, singurul mijloc încercat și testat, nu este niciodată pusă la îndoială și nu se menționează niciodată că regimul țarist a fost și mai represiv după încercarea de asasinare a lui Alexandru al II-lea. Pe de altă parte, textul se mândrește cu referințe și referințe literare, este destul de poetic sau melodios - deși doar muzică de fundal în cafenea. Cu toate acestea, în toate privințele, „strada din Moscova” este mai substanțială.

Michail Ossorgin: „Martorii timpului”. roman.

Tradus din rusă de Ursula Keller. The Other Library, Berlin 2016. 552 pp., Hardcover, 42, - [Euro].