Cultura alimentară Italia - comandați corect Andronaco
Mâncarea cu stil: selecția de vinuri este una dintre ele
Nimic nu este mai important decât să nu poți mânca ceva în același timp. Nimic nu poate fi atât de urgent încât nu poate aștepta un espresso.
Vestea proastă este mai ușor de digerat cu o masă bună. Știrile pozitive combinate cu mâncăruri delicioase sunt și mai distractive. Ambele sunt adesea comunicate în public, adică în Ristorante. Dacă doriți să faceți la fel ca italienii, ar trebui să stăpâniți elementele de bază ale mesei. Pentru că, deși există multe lucruri pe care el nu le poate lua prea în serios când vine vorba de mâncare, italianul este strict - aproape pedant.
Bazele mesei
Orele de deschidere:
De regulă, restaurantele sunt deschise doar la anumite ore („aperto”). Prânzul („il pranzo”) este servit de la 12.30 la 14.30. Cina („la cena”) este servită rar înainte de 20:00.
Alegerea mesei:
În Italia nu este obișnuit să vă așezați pur și simplu la o masă la alegere. Așteptați la intrare până când chelnerul („il Cameriere”) vă conduce la masa corespunzătoare. În funcție de dacă solicitați o masă pentru doi („Un tavolo per due”) sau patru („Un tavolo per quatro”).
Meniul:
Începeți cu un aperitiv („antipasto”) sau împărțiți mai multe („antipasti”). Preparatele cu tăiței sau orez („paste” sau „risotto”) nu sunt niciodată comandate ca fel principal, ci ca un fel de fel intermediar („primi”). Acesta este de obicei urmat de un fel de mâncare din carne sau pește ca fel principal („secondo”). Garniturile trebuie comandate separat. În Italia nu mănânci niciodată o salată („l’insalata”) cu, ci întotdeauna înainte sau după felul principal. Dacă poți comanda un desert („il dolce”).
Bauturile:
Italia este țara vinului, astfel încât vinul alb sau roșu („vino bianco”, „vino rosso”) fac parte din fiecare masă - chiar și la prânz. Este la fel de natural să bei apă împreună cu vinul. Opțional cu ("acqua frizzante") sau fără ("acqua naturale") dioxid de carbon. Dacă doriți o bere, comandați o bere mică („una birra piccola”) sau una mai mare („una birra media”). Principiul spritzerului este greu folosit în Italia.
Concluzia:
După desert există o cafea ("il caffè"), care înseamnă un espresso. Cappuccino se bea doar la micul dejun. Pentru a acoperi gustul cafelei, o grappa sau un limoncello vă vor ajuta.
Plata:
Italianul este, de asemenea, politicos atunci când plătește și cere factura („il conto, per favore”). Răspânditul „Pagare, prego!” În această țară este nu numai greșit, ci și nepoliticos. „Prego” spune cel care oferă ceva. Chelnerul sau barista, de exemplu, când pune ceva pe masă. „Per favore” spune cineva care cere ceva. Formularul de comandă trebuie evitat ori de câte ori este posibil.
Apropo, în Italia oamenii plătesc „alla romana”. Există o singură factură pentru întregul tabel și plătiți întotdeauna suma totală. Dacă insistați asupra așa-numitelor „penny vulpi” atunci când împărțiți factura în mod proporțional, vă faceți mai mult decât nepopular. Generozitatea este o virtute și aici.