Double Messieurs de Jean-François Stévenin (1986) - Analiza și recenzia filmului - DVDClassik
Generic
An: 1986
Țară: Franţa
Fotografie: Pascal Marti
Inventa: Sylvia Carissoli
Crearea seturilor: Frédéric Duru, Caroline Vaton
Studiouri de producție: Mallia Films, Sagamore Cinema
Tehnic
Durată: 90 de minute
Format imagine: 2.35: 1
Culoare: Culoare
DVD și Blu-ray
DVD Collector The Pact 2018
Opinia editorului
Povestea
Doi prieteni din copilărie, François (Jean-François Stévenin) și Léo (Yves Afonso) se întâlnesc din nou după ce s-au pierdut din vedere timp de douăzeci și cinci de ani. Pleacă din Paris și ajung la Grenoble în căutarea lui Kuntch, un alt tovarăș de-al lor, care a fost calmantul lor preferat. În frumoasa lui casă - Kuntch a devenit un antreprenor imobiliar - își găsesc doar soția Hélène (Carole Bouquet). O falsă răpire îi aduce pe drumurile dintre Grenoble și poalele Alpilor.
Analiză și critică
Dacă atât de mulți ani îi separă primele două realizări (va fi necesar să aștepți șaptesprezece pentru a descoperi cel de-al treilea film al său, Mischka), pentru că nu este capabil să stea la birou și să scrie. Filmul trebuie să se maturizeze, să intre treptat în el și să se formeze pe lungi convoluții. Așteptați să se întâmple punctul final, să se simtă nevoia urgentă de a se întoarce. Între 79 și 83, Stévenin a scris un scenariu de la A la Z, solid, bine structurat, preluând o poveste chiar înainte Pasul montan. Dar el îi avertizează imediat pe finanțatori: acesta este doar un pas, filmul va evolua atunci când își va găsi platourile și actorii. De fapt, va transforma aproximativ primele patruzeci de pagini și va supăra complet restul. Pentru că începând pregătirea pentru filmare, el se simte deja blocat cu povestea acestui tip nou, vrea altceva. Știe că mai trebuie să caute, să se bazeze pe noroc și instinct. Puneți cartea înapoi pe război.
Deci băieți. Stévenin se gândește mai întâi la Jean-Pierre Kalfon pentru a-i oferi răspunsul, dar timpul pentru a scrie filmul, pentru a-l finanța, se găsesc amândoi ștampilați în rolurile tâlharilor și Stévenin se teme că acest lucru îi va jena pe spectatori pe o urmă falsă, mai ales întrucât există o spargere și răpire în film. Se gândește apoi la Yves Afonso, pe care îl prezentase lui Rozier. Își iubește energia nemărginită, latura sa copilărească și este inspirat foarte mult de personalitatea sa pentru a hrăni caracterul Leului. În ceea ce-l privește, el se strecoară într-o jachetă slabă, se pune pe tocuri pentru a-și rigidiza mersul și astfel te face să uiți aspectul său obișnuit de huligan. Pentru șoferul ambulanței, „uraganul”, îl ia pe Jean-Pierre Bonnaire a cărui dicție și gesturi fac personajul său evaziv, atât de mult încât nu știi niciodată dacă este serios sau dacă glumește.
Leului nu îi este frică să îmbătrânească pentru că avansează în viață, imaginându-și totuși pe sine însuși adolescent. El nu poartă costum, întotdeauna stă la jogging, își dublează idolul Belmondo și afișează afișe cu Rambo și Johnny în camera sa. Hallyday îl vom vedea cu adevărat în Mischka și va fi din nou Jean-Paul Bonnaire - care joacă aici prietenul de ambulanță al lui Leo care lucrează pentru cântăreț - cel care îl va întâlni. În prezentul film, Bonnaire explică faptul că nu l-a mai întâlnit niciodată pe Johnny. În Mischka va fi devenit perechea lui. La Stévenin, visele devin realitate, chiar dacă este de la un film la altul.
Când François apare brusc în fața lui, Leo vede că fantezia sa a unui trecut mereu viu prinde contur. Dacă François reacționează la un impuls reluând contactul cu prietenul său pierdut pentru urmărire timp de douăzeci și cinci de ani, Leo a rămas blocat în trecutul său adolescent. El știe astfel totul despre ceea ce a devenit fostii lor tovarăși și nu are probleme să-l conducă pe François pe urmele Kuntch-ului, acesta din urmă văzând în Leo, acest copil care refuză să crească, ghidul perfect în căutarea sa retrospectivă. Léo trăiește în fantezia unei adolescențe nesfârșite, François în cea a unei posibile reveniri în această lume dispărută.