Miss Terry de Liza Cody poștal gratuit la comandă

Traducere: Grundmann, Martin; Laudan, Altfel

Profesorul londonez Nita Tehri a cumpărat un mic condominiu din economiile sale, unde duce o viață liniștită. Nu caută argumente, este prietenoasă cu vecinii și colegii și educă. Scrie-i cu răbdare numele când îi spui domnișoara Terry. Într-o dimineață, un container de gunoi este parcat chiar vizavi de casa lui Nita, ușor ruginit și cu miezuri, destinat resturilor unei renovări. Rămâne gol timp de trei minute și jumătate, de atunci totul se termină în el: ambalare fast-food, gips-carton, uși vechi ale clădirii, pomi de Crăciun, ... mai mult

Detalii produs
Roman polițist Ariadne 1219
Editor: Argument Verlag
Titlu original: Miss Terry
Număr de pagini: 286
Data lansării: 24 octombrie 2016
limba germana
Dimensiuni: 188mm x 124mm x 32mm
Greutate: 328g
ISBN-13: 9783867542197
ISBN-10: 3867542198
Articol nr .: 44956314

Liza Cody: Miss Terry. Traducere din engleză de Martin Grundmann și Else Laudan. Ariadne Verlag, Hamburg 2016. 320 de pagini, 17 euro. Carte electronică 12,99 euro.
DIZdigital: Toate drepturile rezervate - Süddeutsche Zeitung GmbH, München
Orice publicație și utilizare non-privată exclusiv prin www.sz-content.de
…Mai Mult

Este întotdeauna vina celuilaltCartea orei: magistralul thriller criminal al Lizei Cody „Miss Terry” este o lecție despre rasismul cotidian

Titlul dezvăluie deja dorința de a juca pe cuvinte. Pentru că „Miss Terry”, așa cum este numit thriller-ul marii Liza Cody în originalul englez și în traducerea germană, poate fi citit și ca un mister. Și povestea despre profesoara de școală elementară Nita Tehri, care locuiește pe una dintre aceste străzi tipice englezești cu case în rând și un pub pe Tamisa, este întotdeauna misterioasă. Femeia prietenoasă poartă pijamale Snoopy și își zâmbește de îndată ce se trezește când ea, care s-a mutat recent în zonă, devine brusc centrul celor mai grave suspiciuni.

În același timp, ea - și împreună cu ea, cititorul - nu pot înțelege de ce este ținta atâtor acuzații. Acestea culminează cu afirmația poliției că a eliminat un bebeluș înghețat la rece în tomberon, între pomii de Crăciun uscați. Dar de ce este interogată doar ea și nimeni altcineva? Liza o lasă abilă pe Cody să treacă ceva timp înainte să dezvăluie scandalul poveștii: că profesorul din Pakistan este singura femeie colorată de pe Guscott Road. Și asta doar pentru că bebelușul mort avea pielea închisă la culoare, cazul vecinilor și al sergentului sergent Cutler este, așadar, evident.

În piesa sa didactică captivantă, autorul cu rădăcini canadian-indiene răsfoiește formele subtile ale rasismului cotidian. Romanul a fost scris acum câțiva ani. Cu toate acestea, în era post-Brexit, care este nu în ultimul rând recunoscută prin creșterea xenofobiei, devine din ce în ce mai urgentă. „Miss Terry” nu este o carte morală a tezelor care promovează umanitatea. Liza Cody nu are mesaje simple. În schimb, pe un ton surprinzător, dă senzația a ceea ce înseamnă să fii privit și suspectat în mod constant.

Autorul reușește să facă acest lucru în principal prin trucul de a privi evenimentele din perspectiva eroinei sale. Nu este o narațiune la persoana întâi și totuși experimentăm tot ceea ce i se întâmplă lui Nita în termeni de rău și urâciune prin privirea ei uimită, nedumerită, uneori și cea mai înspăimântată sau furioasă.

Întrebată de ce vorbește atât de bine engleza, se contrazice cu ușurință că s-a născut în Leicester. Și chiar Cutler, care îi pune întrebări îndrăznețe despre viața ei sexuală fără a explica de ce îi întreabă, îi face ceai. Devine mai amenințător când directorul școlii îl trimite pe Nita Tehri acasă doar din cauza bârfelor urâte. La un moment dat, presa tabloidă a reluat povestea și și-a dat judecata de mult. Dar chiar și atunci când a fost efectuat un atac incendiar asupra casei lui Nita, acest lucru nu a putut distrage poliția de la suspiciunile lor inițiale. Vor să o condamne pe exotica „domnișoară Terry”, așa cum i se spune, indiferent de cost. Faptul că este implicată într-o luptă dramatică de familie nu face decât să confirme bănuielile ei.

Povestea lui Liza Cody se dezvoltă prin umorul ei capricios și amar. Polițiștii arată atât de goi „ca toți bărbații al căror ADN a fost gravat cu automobile”. Vecina Daphne îi spune Nitei cum oamenii se gândesc în secret la ea pe drumul Guscott: „Călăosul spune că ai avut o friptură în cuptor când te-ai mutat aici. Cel smucit explică faptul că ai imigrat ilegal. și idiotul ăla prost care se târăște peste adăpostul femeilor, ești un bombardier arab. Am spus că nu ești genul pentru asta, dar drăgălașa polițiștilor a spus că, în general, nu este o chestiune de tip și că trebuie să ținem ochii deschiși în aceste zile ține, mereu și peste tot ".

Liza Cody scrie uneori mohorâtă, alteori plină de compasiune, apoi din nou excesivă, dar fără amărăciune. Apare de la sine când îl citești. „Miss Terry” ar trebui citită, mai ales în perioade ca acestea.

Liz Cody: „Miss Terry”.

Tradus din engleză de Grundmann și Laudan.

Argument Verlag, Hamburg 2016. 288 pp., Hardcover, 17, - [Euro].

Notă Perlentaucher despre recenzia F.A.Z.

Sandra Kegel recomandă thrillerul criminal al Lizei Cody ca lectură în acest moment. Modul în care autorul dezvoltă abil și cu răbdare scandalul unei suspiciuni împotriva unui profesor britanic din India i se pare interesant și extrem de actual în era post-Brexit, chiar dacă textul are câțiva ani, așa cum scrie ea. Potrivit lui Kegel, piesa didactică a lui Cody povestește despre rasismul de zi cu zi fără un club moral sau mesaje simple. Kegel găsește povestea deosebit de mișcătoare, deoarece este spusă prin privirea protagonistului, uneori uimită, alteori supărată, apoi din nou rănită, fără ca Cody să ofere o narațiune la prima persoană. Faptul că autorul scrie fără amărăciune, dar cu umor și compasiune amară, contribuie, de asemenea, la încântarea recenzorului.