Arta și cultura japoneză
Bernhard Peter
Limba: familie și rude
Familia „sus”:
Părinți = ryoshin (ryoushin)
Părinte = oya
Tatăl și mama = fubo
Bunica = oba (obaa)
Bunicul = sofu
Bunica = sobo
Străbunica = salut-oba (obaa)
Străbunicul = so-sofu (sou-sofu)
Străbunica = so-sobo (sou-sobo)
Stră-străbunică = ko-sobo (kou-sobo)
Great, great, great grandfather = kosofu no chichi
Great, great, great grandfather = kosofu no sofu
Termenii de mai sus se referă la proprii părinți. Mamele altor persoane sau ale terților sunt numite „oka-san"(" okaa-san ") sau" oka-sam "(" okaa-sama ") și părinții altor persoane sau ai terților sunt numiți"oto-san"(" otou-san ") sau" oto-sama "(" otou-sama "). Părinții vorbesc între ei cu" oka-san "(" okaa-san ") și" oto-san "(" otou -san "). Totuși, sub influența occidentală,„ Papa ”și„ Mama ”și-au găsit drumul alternativ.
Termenii superiori pentru bunicii și străbunicii sunt japonezi, cuvintele inferioare sunt sino-japoneze.
Familia „în jos”:
Există un termen separat pentru primul fiu/fiică. Terminația obișnuită anterior „-an” indică frații mai mari. Aceasta a marcat o societate în care secvența fraților a fost mai semnificativă decât genul lor, „-i” = bărbat, „-e” = femeie. Astăzi terminația „-ko” este frecvent utilizată pentru copii.
| Fii = musuko Fiice = musume primul fiu = chonan (chounan) fiica întâi născută = chojo (choujo) | Nepoții = mago | Strănepoții = salut-mago | Copil adoptat = yoshi (youshi) |
Familia „în lateral”:
Diferențe față de punctul de vedere german: se face distincție între frații mai mari și cei mai mici în desemnare, există doi termeni diferiți pentru aceasta. Aceasta corespunde sensului japonez de prim-născut și vechime.
Veri și veri au același termen în ceea ce privește sunetul, o distincție se face doar în scris, deoarece aceeași formulare este scrisă cu caractere diferite atunci când vine vorba de frați părinți bărbați sau femei.
Atenție: unchiul și mătușa sună similar cu bunicul și bunica, dar au o vocală de final scurt.
Unchiul mare = o-oji (ou-oji)
GreatAunt = o-oba (ou-oba)
Veri = itoko
Copii de veri = mata-itoko
Copiii unchilor mari = mata-itoko
Soț/soție:
Termenul general pentru un soț căsătorit este „haigusha"(" haiguusha "). Acesta este numele propriului soț. Cu particula genitivă" nu "acest lucru poate fi combinat cu celelalte rude: părinții soțului sunt" haigusha no fubo ", bunicii soțului sunt" haigusha no sofu "și" haigusha no sobo ". Același lucru este valabil și pentru frați, nepoate, nepoți, nepoți etc.
Același lucru este valabil și pentru frații mai mici: Deoarece totul este văzut din perspectiva celui mai mic copil, există doar frați și surori mai mari care sunt numiți oni-san sau ni-san pe scurt sau one-san sau ne-san pe scurt. Salutările ototo-san (otouto-san) sau imoto-san (imouto-san) sunt inexistente deoarece acest lucru nu corespunde punctului de referință al celui mai tânăr descendent. Oricine nu se încadrează în oni-san sau one-san este adresat cu prenumele și cu „-chan” anexat. În consecință, următoarele forme de adresă sunt utilizate de toți membrii familiei:
Tată = "oto-san"(" otou-san ") =" papa "
Mama = "oka-san"(" okaa-san ") =" mama "
Unchiul = "oji-san"
Mătușă = "oba-san"
Bunic = "oji-san"(" ojii-san ")
Bunica = "oba-san"(" obaa-san ")
fiul cel mare = "oni-san"(" onii-san ")
fiica cea mai mare = "one-san"(" onei-san ")
copii mai mici = nume- "chan"
Literatură, linkuri și surse:
Martin și Maho ClauЯ: Japanese Step by Step, Volumul 1, cursul de limbă pentru predare și auto-studiu, Book on Demands, 2014, ISBN: 978-3-7322-9974-4
Herbert Zachert: limba colocvială japoneză, ediția a IV-a, Otto Harrassowitz Verlag Wiesbaden, 1976, ISBN 3-447-01814-3
Florian Coulmas: Die Kultur Japans - Tradition und Moderne, 334 S., Verlag C. H. Beck, 2014, ISBN-10: 3406670970, ISBN-13: 978-3406670978, S. 52-66
Numele de familie: https://www.japanisch-grund-und-intensivkurs.de/beginners/vocabulary/family
Salutare: https://de.wikipedia.org/wiki/Japanische_Anrede
Citiți alte articole despre Japonia Citiți eseuri din alte țări Acasă