Dump
Revizuirea poeziei
Magnumul
Revizuire lunară
I.D
Observarea
publicat pe 24 noiembrie 2018, de Claude Vercey în Accueil> Les I.D I.D nr. 785: Dragostea depășește limitele-->
Recomandați această pagină
În câteva zile, săptămâna trecută, am ajuns la mine, din două surse diferite, prima dintre ediții Albastru în jur, al doilea de acasă Pierre Mainard, două cărți - fiecare ilustrând o latură a lucrării - de Joel Cornuault, unul dintre acei autori a pierdut oarecum din vedere [1] (va trebui în curând să contrazic această afirmație, păcat!) de la Edmond Thomas, recenzia sa și edițiile sale Cântec complet, ne-au învățat să-l apreciem, mai ales pentru cronicile sale, de o seninătate rară, minuțioasă, erudită și plăcută, în care a arătat deja această înclinație, încă vie astăzi, așa cum se subliniază în Dromomanii, pentru cei care au trăsături foarte individualizate, care nu se potrivesc matriței, - o simpatie naturală care se îndreaptă spre oameni diferiți. Într-adevăr în afară, aude: ambii pacienți sociali (desemnați ca atare, cel puțin) care suferă de dromomanie, adică îndemnuri irezistibile de a fugi și a rătăci, că unii oameni remarcabili, Henry David Thoreau sau André Breton, printre alții.
Pajiștile tale atât de mult și mai mult mă surprinde și mai mult, probabil în mod greșit, deoarece o poezie reprodusă aici a fost publicată în 2004 de Pierre Mainard deja, și altele în anii următori, și deja însoțite de desene de Jean-Marc Scanreigh, ca în această ediție. Cu siguranță greșit, deoarece poeziile de dragoste care alcătuiesc această carte îmi amintesc brusc (nu aș fi anunțat că va trebui să mă întorc la o declarație anterioară, hotărâtă prea grăbită) Poezii de dragoste de Marichiko, de Kenneth rexroth, a apărut acum doi ani în colecție Po & psy, în traducerea lui Joël Cornuault și despre care am raportat (Observarea din 11 iulie 2016).
Că poeții vorbesc despre dragoste pare a fi evident. De fapt, după ce am citit publicațiile care ajung astăzi la mine, sunt puține cărți de dragoste și multe alte cărți despre doliu, de exemplu. Doar din acest motiv, în sensul că el se opune zeitgeistului, sumbru, Pajiștile tale atât de mult și mai mult trebuie primit cu fervoare. Joël Cornuault reînvie o tradiție lirică care și-a găsit cele mai înalte expresii în Eluard, Breton, Malrieu - așa cum arată el însuși într-un studiu care închide cartea - și de la care împrumută o întreagă artă a metaforelor suprarealiste: (Am luat-o în capul meu/volubilisul mărimii tale/floarea de colț pe gâtul tău / sau într-un alt poem: limba frunzei dvs./brațele dvs. de glicină/brațele de flori de pasiune/coapsele de caprifoi / sunteți atâtea lovituri de tutun în creierul meu de capră), pentru a sugera un limbaj senzual, fructat, de erotism delicat și precis, egal cu cel al lui Jean-Pierre Siméon sau Christian Degoutte.
Joel Cornault nu se teme să exalteze până la orbire virtuțile iubirii care protejează vederi urâte ale lumii, împinge deoparte dovezi de vesti proaste. Iubirea rectifică peisajele/dragostea este cea mai bună/concentrare:
Iubirea trece linia
cu el se întorc casele
mergând pe acoperiș
pietre înghețate
întoarceți panta înapoi
timpul curge
străzile din spate
tu
te arcuiești
origine și sfârșit
În bine Slujitor cavaler, poetul trece prin pagini pentru a sărbători Frumusețea (frumos ca un ceas care și-a pierdut mâinile): frumos jucător de teren, a lui nerabdator visator, sau în altă parte prepelița poate, a ei lin. Dar cea mai emoționantă, cea mai personală trăsătură a acestui cântec amoros este statornicia iubitului în dragostea doamnei sale, în ciuda răsucirilor sorții, a pasajelor goale, a îmbătrânirii. Un cântec al vechilor îndrăgostiți: La cincizeci/am primit poza de timp chiar în piept, spune o poezie. Si altul: Știința/pasiunea/răbdarea/pe care le-a trebuit/pentru ca un soare/să persiste/în absența mea de piste/pe pudra de talc a deciziilor mele. Pe scurt:
Treizeci și șapte de ani au aprins
ca frunzele vara
Noi am trăit
a apărut sursa trunchiului deschis
Îți răspund pentru tine
pe orice vreme de pe pământ
cu inimi libere și fonduri pierdute
Repere: Joel Cornuault: Pajiștile tale atât de mult și mai mult. Desene de Jean-Marc Scanreigh. Ed. Pierre Mainard (18 rue Emile Féchou - 47600 Nérac) 126 p. 16 €.
De la același autor: Dromomania. Copertă: desen de Gabrielle Cornuault. Ed. Bleu în jurul (38 av. Pasteur - 03500 - St Pourçain-sur-Sioule) 130 p. 13 €
Kenneth rexroth: Poeziile de dragoste ale lui Marichiko - Text original în engleză, traducere în franceză de Joël Cornuault - Desene de K. Hokusai - Colecție Po & psy - publicat de Erès (13 av. Marcel Dassault - 31500 - Toulouse). 12 € (Această carte este prezentată în Repérage, 11 iulie 2016)
[1] - Ruminări în Dump 119 (septembrie 2003) îi fusese dedicat lui Joël Cornuault, a cărui cronică poate fi citită mai jos: Lucrurile aprinse spun pașnic.
Orice mesaj sau comentariu ?
Despre:
Polder 185
Orianne Papin și figura incompletitudinii
Post Restant, de Oriane Papin (polder n ° 185) nu este o lucrare destinată a priori unui public adolescent. Dar nu ar fi regretabil, este adevărat, că acești tineri cititori o apucă: asta pare părerea.