Goethe, Johann Wolfgang, Gedichte, Gedichte (ediția trecută
Mireasa din Corint
[154] S-a mutat la Corint din Atena
A venit un băiat, încă necunoscut acolo.
El speră că un cetățean va fi cântărit;
Ambii tați erau rude invitate,
Mirii și mirele numiți înainte.
Dar va părea și binevenit,
Dacă nu cumpără scump favoarea?
El este încă un păgân cu ai lui,
Și sunt deja creștini și botezați.
Scoasă ca o buruiană rea.
Și toată casa era în tăcere,
Tată fiică; doar mama privește;
Ea îi întâmpină pe oaspeți cu cea mai bună voință,
Va fi adus direct la camera de stat.
Atât de grijuliu, ea spune noapte bună.
Dar cu mâncarea bine comandată
Dacă plăcerea mâncării nu este încântată;
Oboseala te face să uiți de mâncare și băutură,
Că se întinde pe pat îmbrăcat;
Mutat în ușa deschisă.
Pentru că vede o sclipire în lampă
Pas, cu voal și halat alb, [154]
O fată prost în cameră,
O bandă neagră și aurie în jurul frunții.
O mână albă cu uimire.
„Sunt eu”, a exclamat ea, „atât de ciudat în casă,
Că nu am auzit nimic de la oaspete?
Oh, așa mă țin în celula mea!
Și acum sunt copleșit de rușine.
Și mă duc repede așa cum am venit. "
„Stai, fată drăguță!” Strigă băiatul,
Se ridică repede din pat:
„Iată Ceres”, iată darul lui Bacchus;
Și tu aduci Cupidon, dragă copilă!
Să vedem cât de fericiți sunt zeii ".
„Stai departe, tinere! Stop;
Nu sunt una dintre bucurii.
Ultimul pas este, din păcate! întâmpla
Prin nebunia bolnavă a bunei mame,
Fii supus cerului de acum înainte.
Și roiul multicolor al vechilor zei
Am golit imediat casa liniștită.
Devine invizibil unu numai în cer
Și un Mântuitor este venerat pe cruce;
Dar sacrificiu omenesc nemaiauzit ".
[155]
Și întreabă și cântărește toate cuvintele,
Nimic din care nu-i scapă mintea:
Este posibil ca într-un loc liniștit
Iubita mireasă stă aici în fața mea?
A cerut binecuvântări din ceruri ".
„Nu mă vei primi, dragă suflet!
I se acordă celei de-a doua surori a mea.
Când mă chinuiesc într-un spațiu liniștit,
Oh! în brațele ei gândește-te la mine,
În curând va fi ascuns pe pământ ".
"Nu! fii jurat de această flacără,
Ea ne arată cu bunăvoință Hymen;
Nu ești fericit și pierdut pentru mine,
Vino cu mine acasă la tatăl meu.
Neașteptat sărbătoarea nunții noastre ".
Și deja schimbă semne de loialitate;
Auriu îi întinde lanțul,
Și vrea să îi dea un castron,
Argintiu, artificial, ca niciunul dintre ei.
Dă-ți o buclă de păr. "
Ora plictisitoare de vrăjitoare tocmai a lovit,
Și acum i se părea să fie bine.
Ea sorbi lacom, cu gura palidă
Acum, vinul închis la culoare de sânge; [156]
Nu am luat cea mai mică mușcătură.
Și a întins bolul băiatului,
Cine, ca și ea, bea acum în grabă poftă.
El cere dragoste la o masă liniștită,
O, inima lui săracă era bolnavă de dragoste.
Până s-a scufundat pe pat, plângând.
Și ea vine și se închină lui:
„O, ce urăsc să te văd chinuit!
Dar, vai! îmi atingi membrele,
Te simți tremurând ceea ce îți ascund.
Iubirea pe care o alegi tu. "
O apucă violent cu brațele puternice,
Trecut de dragostea tinerilor:
„Sper să mă încălzesc cu mine,
Ai fi tu însuți trimis afară din mormânt la mine?!
Nu arzi și te simți inflamat? "
Iubirea îi leagă mai strâns,
Lacrimile se amestecă cu pofta ei;
Ea suge cu lăcomie flăcările gurii lui,
Unul este conștient doar în celălalt.
Dar nu-i bate inima în piept.
[157]
Între timp, târâți-vă pe culoar
Mama întârzie acasă,
Ascultă la ușă și ascultă mult timp,
Ce ton ciudat a fost:
Și frenezia colectării iubirii.
Rămâne nemișcată la ușă,
Pentru că trebuie să se convingă mai întâi,
Și ea aude cele mai înalte jurământuri de dragoste,
Cuvinte de dragoste și lingușire, cu supărare:
Te-ai întors? «- și sărut pe sărut.
Mama nu mai este supărată,
Deschideți bine lacătul bine cunoscut:
„Există astfel de prostituate aici în casă,
Cine sunt egali cu voința străinului? "
Vedeți-i - Doamne! își vede propriul copil.
Și băiatul vrea în primul șoc
Cu voalul propriu al fetei,
Acoperă-ți iubitul cu covorul;
Dar ea se smulge afară.
Lung și încetinește în pat.
"Mamă! Mama! ”Ea spune cuvinte goale:
„Deci mă râzi în noaptea frumoasă!
Mă alungi din locul cald.
M-am trezit doar la disperare? [158]
Că m-ai adus devreme la mormânt?
Dar din îngustimea puternic acoperită
Condu-mă la curtea mea.
Preoții tăi fredonează scandări
Iar binecuvântările lor nu au greutate;
Oh! pământul nu răcorește iubirea.
Tinerețea asta mi s-a promis doar,
Când templul senin al lui Venus a rămas în picioare.
Mamă, ai încălcat cuvântul,
Pentru că un străin, un jurământ fals, te-a legat!
Să nu-i dea mâna fiicei sale.
Voi fi alungat din mormânt,
Încă mai caut binele lipsă,
Să iubești în continuare pe omul care a fost deja pierdut
Și să suge sângele inimii sale.
Iar tinerii cedează furiei.
Frumoasă tinerețe! nu mai poate trăi;
Acum te descurci în acest loc.
Ți-am dat colierul meu;
Îți iau încuietorile cu mine.
Și doar maro apare din nou acolo.
[159]
Ascultă, mamă, acum ultima solicitare:
Pui un pir;
Deschide-mi colibă neliniștită,
Aduceți iubitorii să se odihnească pe foc!
Să ne grăbim către vechii zei ".
Donator, Adalbert
Fântâna pădurii/The KuЯ von Sentze
Fântâna pădurii „În două ocazii diferite am văzut o imagine a omului despre care am crezut întotdeauna că este cel mai frumos lucru de pe pământ”, începe naratorul. Prima oară a fost soția lui, a doua oară a fost o tânără romă în vârstă de 17 ani într-o călătorie. Dar apoi totul iese foarte diferit. Sărutul lui Sentze Rupert simte că Hiltiburg, sugerat de tatăl său ca soție, este rece și trufaș și refuză să se căsătorească. În ajunul următorului său rămas bun de la război, un străin îl sărută în întuneric, pe care nu-l poate uita. Cine este frumusețea? O va vedea din nou?
Răsfoiește cartea
Vizualizare pe Amazon
Povești grozave de înalt romantism
Între 1804 și 1815, Heidelberg a fost centrul intelectual al unei mișcări care s-a răspândit în toată lumea de acolo. Experiența individuală a idilei și armoniei, lăuntrul sufletului sunt temele centrale ale înaltului romantism ca contramutare a clasicului, inspirat din antichitate și iluminarea condusă de rațiune. Michael Holzinger a compilat opt dintre marile povești de mare romantism pentru această ediție de lectură.
- Adelbert von ChamissoFabula lui Adelbert
- Jean PaulCălătoria capelanului de câmp Schmelzle la Fltz
- Clemens BrentanoDin cronica unui student călător
- Friedrich de la Motte FouquйUndină
- Ludwig Achim von ArnimIsabela Egiptului
- Adelbert von ChamissoPovestea minunată a lui Peter Schlemihl
- E. T. A. HoffmannSandmanul
- E. T. A. HoffmannOala de aur