Iran Literatura pentru femei
1 Lucrările literare ale femeilor iraniene dezvăluie și pun la îndoială numeroasele fațete ale condiției femeii.
2 Aceste două extrase din poezii ale lui Forough Farrokhzad, un poet nonconformist (1935-1967) și una dintre cele mai remarcabile figuri ale poeziei persane din secolul al XX-lea, ilustrează această realitate multifacetică:
6 Simine Daneshvar, autoarea acestui prim roman publicat cu zece ani înainte de Revoluția din 1979, este considerată mama romanului feminin. Prima generație de romancieri iranieni, spre deosebire de următoarele, provine din clasa medie superioară unde stăpânim cel puțin o limbă occidentală, cum ar fi franceza sau engleza. Goli Taraghi [1] ale cărui opere sunt traduse în franceză sau Mahshid Amirshahi [2] se numără printre acești scriitori inițiați în literatura occidentală.
7 Când a izbucnit Revoluția, în 1979, femeile au participat la demonstrații și au defilat pe stradă cu vise mai mult sau mai puțin confuze și contradictorii. Astăzi, se pare clar că una dintre problemele principale ale revoluției a fost statutul femeilor și locul lor în familie și în societate. Odată cu consolidarea caracterului islamic al noii puteri, se instituie măsuri discriminatorii împotriva acestuia: voal obligatoriu, drepturile familiei islamice și dreptul penal religios, unde inferioritatea femeilor este impusă în mod arbitrar. Instituționalizarea feminității islamice este experimentată de un număr mare de femei, din straturile medii și superioare, ca atâta violență și nedreptate. În același timp, datorită islamizării spațiului public, femeile din medii tradiționaliste părăsesc lumea internă, merg la învățământul superior, ocupă funcții publice și au acces la un spațiu care le-a revenit, până când a fost închis.
8 Paradoxal, dorința de excludere și represiune care trebuia să impună tăcerea și invizibilitatea femeilor a generat proliferarea cuvintelor lor. Scrierea a devenit un act de supraviețuire și rezistență. Multe femei și-au luat stiloul și parcă ar spune: „Prin urmare scriu, sunt”. Se întreabă de identitatea lor, de suferințele lor, de iubirile lor, de fricile lor și de calea de parcurs pentru a se simți împliniți.
9 În ultimii zece ani, bestsellerurile, bestsellerurile din Iran, au fost opera femeilor. Bamdad khomar, „Zori uluite” a lui Fataneh Hadj Seyed Djavadi a fost reeditată de 47 de ori, „Ma part” (Sahm e Man) a lui Parinoush Sani’i de 14 ori. Femeile romanciere au câștigat la fel de multe premii literare ca bărbați.
10 În ultimii cincisprezece ani, au apărut, de asemenea, romane de post iraniene, cu fond islamic. Femeile din familii foarte tradiționale au devenit chiar vedetele semi-oficiale ale unei anumite ficțiuni islamiste.
11 În același timp, femeile iraniene, exilate sau imigrate în Occident, au avut un succes evident în străinătate. Persepolis de Marjane Satrapi [3], Read Lolita in Tehran de Azar Nafisi [4] sau Funny in Farsi de Firoozeh Dumas [5] au fost foarte populare în rândul publicului. În Franța, printre cărțile traduse din persană, există la fel de multe lucrări ale femeilor, precum ale bărbaților. Putem menționa în special Zoya Pirzad și Shahrnoush Parsipour.