Reflecția Shaolin

1. Hrana în budism -> link
2. Tradiția alimentară monahală în budismul chinez Han -> legătură
3. Istorie - Povești - Legende despre tradiția alimentară în Templul Shaolin
4. Bucătăria Templului Shaolin - Shi Xingci - Dieta călugărilor Shaolin - Rețete Shaolin -> link
5. Guotang - mesele obișnuite ale călugărilor Shaolin --> link

3. Istorie - povești - legende despre tradiția alimentară din templul Shaolin

"Banchet vegetarian pentru împărat"

În anii 80, scriitorul Zhen Binghao (甄秉浩, 1931-1997) a vizitat Templul Shaolin cu intenția de a afla despre mâncarea vegetariană la Templul Shaolin de la vechii călugări. A cunoscut călugării Shi Xingzheng (释行政), Marele Maestru Dechan (德禅大师), Shi Suxi (释素喜), Shi Suyun (释素云) și Shi Wanheng (释万恒) și a purtat o conversație plină de viață, bogată în informații . Acesta este subiectul capitolului „Banchet vegetarian pentru împărat” (素餐宴皇帝 sùcān yàn huángdì) în cartea sa din 1986 „Tradiții din interiorul templului Shaolin” (少林寺内传 shàolínsì nèi zhuàn) .

În ea, Zhen Binghao descrie în detaliu cum călugării i-au spus cu entuziasm ce împărați au vizitat Templul Shaolin în cursul istoriei, ce și cum au luat masa acolo. Shi Dechan, de exemplu, a enumerat mai mult de 20 de împărați care au vizitat templul prietenului său: de la împăratul Xiaowen Yuanhong din dinastia Wei de Nord (北魏孝文帝元宏 běiwèi xiàowén dì yuánhóng) la împăratul Tang Taizong Li Shimin (唐太宗李世民 táng tàizōng li shìmín) și împărăteasa Wu Zetian (唐天后武则天 táng tiānhòu wǔ zétiān), care marchează începutul și sfârșitul primei secțiuni a dinastiei Tang, până la împăratul dinastiei Yuan, Kublai Khan, care în China numele „Yuan Shizu Hubilie” (元世祖忽必烈 yuán shìzǔ hūbìliè) și în dinastia Qing Gaozong Aixinjueluo Hongli (清高宗爱新觉罗 • 弘历 qīng gāozōng aixīnjuéluō • hónglì), mai degrabă decât în vest Împăratul Manchu Qiánlóng (乾隆) cunoscut. Aceste vizite sunt dovedite istoric, de ex. prin note corespunzătoare în analele templului, cronica orașului Dengfeng și altele.
Potrivit celorlalte informații furnizate de Marele Maestru, împărații au rămas în abație în timpul vizitelor lor, motiv pentru care este cunoscută și sub denumirea de „Curtea Dragonului” (龙庭 lóngtíng) și, ca orice invitat de la templu - indiferent de rang și nume - trebuia să urmeze regula de a fi vegetarieni a lua masa, păstra.

"Încă focul de tabără Luoyang strălucește întotdeauna în memoria mea. Astăzi, din nou, experimentez „Shaolin 8 Treasures Cake”, este într-adevăr întreg gust rar, extraordinar".
„洛城烽火忆犹存，少林八酥今又闻，真‘ 稀世奇味 ’也！" (1)

Zhen Binghao află despre feluri de mâncare nu mai puțin delicioase atunci când vechii călugări continuă să-i povestească despre tradițiile și legendele stăpânilor generației anterioare despre vizitele imperiale.

În cartea lui Zhen Binghao scrie - după numeroasele explicații ale călugărilor - în cele din urmă pentru autorul însuși: "Uită-te odată (și gust), e mai bine ca întreabă de o sută de ori„(百闻不如一见 bǎi wén bùrú yī jiàn). Maestrul Suyun îl pune la o masă cu mâncăruri bine cunoscute, există „Carne mare Jiangsu” (大苏肉), „Carne de porc roșie” (红烧肉), „Feliat” (爆肉丝), „Intestin gros prăjit” "(烧大肠) și" porc dulce și acru "(糖醋里脊). Autorul începe să se întrebe dacă călugării ar fi putut încălca interdicția de carne. Descrierea sa despre această „confruntare” personală cu artele culinare ale Templului Shaolin este menită să încheie scurta călătorie culinară în istoria Templului Shaolin:

" În timp ce confuzia mea a continuat, Marele Maestru mi-a pus o pereche de bețișoare în mână, iar călugărul Suyun a spus modest: „Nu este așa Bravo, dar vă rog să-l gustați, gustați-l! "Acolo m-am așezat, mă îndoiesc în inima mea și am prins mai întâi cu grijă o bucată de" carne de porc roșie fierte "între bețișoare.
Am văzut-o pâlpâind roșu aprins și alb pal. În cavitatea bucală am simțit o aromă parfumată, o delicatesă extraordinară. Cu un gust fin, a fost de fapt făcut din gluten prăjit în ulei vegetal pur. Nu era carne, dar era unică, minunată Proprietăți care depășeau cu mult mirosul cărnii. "

„正在迷惑不解，大师已把筷子递到手内，素云和尚谦逊地说：“ 做得不好，请品尝品尝。 ”坐定之后，带着惑疑之心，提箸先夹起一块“ 红烧肉 ”来。
只见它扑闪闪鲜红嫩白。放入口内顿觉浓香馥郁、鲜美异常。细细地品味，的确纯净的面筋用清油炸制而成。虽不是肉，却有胜过肉香的独到妙处。 ”(2)

Legenda a fost notată pentru prima dată de Zhang Zhuo (張鷟, aprox. 660 - aprox. 740), un scriitor nebudist al dinastiei Tang și în lucrarea sa „Înregistrări complete ale curții imperiale și a țării” (朝野佥载/朝野僉載 cháoyě qiān zài), o colecție de anecdote, povești de vrăjitoare și legende locale. De asemenea, a fost păstrat în antologia „Rapoarte extinse din era Taiping” (太平广记/太平廣記 tàipíng guǎng jì), care a fost compilată de Li Fang și alți membri ai Academiei Imperiale în 977/978. Accentul se pune pe începutul fizic slab Chou ...:

„北齐稠禅师，邺人也，幼落发为沙弥，时甚甚。每休暇，常角力角力腾越腾越为，而禅师以弱见凌，给侮殴者相继乃之之之乃禅师稠，闭户抱金干个人誓曰： '我以赢弱为等类轻侮，为辱以，不如死死也，汝以力闻，佑我我，我捧汝足，，，与我我力力必死于此；无志还 ……。 '金刚形见，手持大钵，满中盛筋谓稠曰' 小次欲力乎？ '，曰' 欲 '，' 能食筋乎 '？曰： '不能', ......, 乃怖以金刚杵, 稠惧遂食食毕, 诸同列又戏欧欧, 禅师曰:. '吾有力, 恐不堪于汝', 同列试引其臂, 殆强劲,非人也，方惊异 ……。因入殿中，横塌壁，自西至东，凡数百步，又跃首至于梁数四四，乃引重千钧其拳捷骁武劲。先轻侮者，俯伏流汗，莫敢仰视。 ”

În ceea ce privește această legendă, trebuie remarcat faptul că, în prima jumătate a vieții lui Sengchou, mâncarea vegetariană nu era încă regula în mănăstirile budiste din China (vezi: „Mâncarea în mănăstirea Shaolin (2)”). Carnea a fost consumată de mulți călugări, inclusiv de cei fără un fundal de arte marțiale, și chiar consumul de vin a fost o practică obișnuită în unele mănăstiri (de exemplu, în Dunhuang) în primele secole ale budismului chinez. Abstinența de la carne și vin a fost introdusă în budismul chinez han, fără presiunea politicii și a laicilor. Cu toate acestea, până când Zhang Zhuo a înregistrat legenda, aceasta avea o semnificație morală mai mare decât cu 200 de ani mai devreme, în epoca începătorului lui Sengchou.

Înfricoșătorul Vajrapani (金刚神 jingang shen) este un semizeu războinic al mitologiei hinduse și budiste. În cursul istoriei mănăstirii Shaolin, protectorul budismului a fost transformat în „Regele Kimnara” sau Jinnaluowang (紧那罗王). Jinnaluowang este folosit astăzi de călugării Shaolin ca hramul mănăstirii lor și, de asemenea - contrar rolului lui Vajrapani în povestea lui Zhang Zhuo - ca supraveghetor al respectării dietei vegetariene, resp. de post, venerat. El este, de asemenea, onorat în gospodăriile laicilor budiste din China: acolo, comparabil cu zeul daoist al bucătăriei, este considerat protectorul bucătăriei și în sensul mai larg al prosperității materiale - un sfânt destul de contemporan ...

În legendă, consumul de carne este o cerință materială pentru conservare sau a propagat întărirea forței de luptă. Protagonistul nu își dobândește puterile și abilitățile supranaturale prin antrenamentele zilnice, grele, împreună cu capacitatea crescută de concentrare și „o singură ascuțire a minții” din exercițiile budiste, ci prin ingerarea cărnii „drogului magic”. Până în prezent, opinia este larg răspândită că se poate dezvolta un nivel excepțional de ridicat de forță fizică printr-o dietă bogată în carne sau proteine animale. Meir Shahar îi citează ca fiind un motiv pentru care călugării chinezi de luptă au fost considerați că mănâncă carne.
În cursul căutării sale pentru alte motive pentru călugării marțiali să mănânce carne, el subliniază că cei care au încălcat deja o interdicție monahală (în acest caz interzicerea folosirii forței) sunt mai dispuși să accepte interdicții suplimentare, cum ar fi cea a consumului de carne, a ignora consumul de băuturi alcoolice, activitatea sexuală etc. În consecință, acest lucru ar însemna că, de exemplu, fiecare călugăr budist care cultivă horticultură sau agricultură ar arăta o astfel de tendință de a încălca în continuare regulile ...

Conținutul acestui articol a fost verificat și creat de mine, din câte știu și cred. În cele din urmă, ele sunt reflecția mea asupra lucrurilor. Referintele sunt disponibile la cerere