Umorul evreiesc o mică bucată de auto-parodie - Eliberarea
Între Yom Kippur și Sărbătoarea Cabanelor, filosoful Gérard Rabinovitch analizează spiritul particular al glumelor evreiești, care poate fi găsit în scrierile datând din secolul al XII-lea și care s-ar apropia de umorul englez ...
Ce își spune o evreică poloneză, după douăzeci de ani de căsătorie, dimineața când se ridică și se privește în oglindă? - Îl servește bine! Sau „telegrama evreiască: începeți să vă faceți griji. Urmează detalii ... ”Sau„ În Auschwitz, în Yom Kippur, evrei foarte evlavioși se roagă în secret. În durerea și febra lui, unul dintre ei ridică brusc vocea. Ceilalți l-au chemat imediat la ordine: „Mai jos! Dumnezeu s-ar putea să observe că mai sunt încă câțiva” ... „Trei exemple emblematice de umor evreiesc care, contrar a ceea ce spun clișeele obișnuite, nu se află într-o durere, masochism, poziție mortificată, în fața vieții, dar se plasează „de partea vieții, luând act de discordanța ineluctabilă dintre idealurile proclamate și realitatea observată”, a explicat miercuri Muzeul de Artă și Istorie al Iudaismului, din Paris, Gérard Rabinovitch, autorul comentariului esențial ça va mal? Umorul evreiesc, o artă a minții (1), în timpul unei conferințe despre această formă specială de umor, care contrastează cu râsul sarcastic, acele batjocuri despre care Spinoza spunea că aparțin urei.
Auto-batjocură. Filosoful și sociologul CNRS, autor și al cărții On Human Destructiveness (2), explică faptul că umorul evreiesc ar putea întâlni umorul englezesc în acest „gen de râs binevoitor care ia act de ridicolul comun”. Istoricul Emmanuel Berl a observat că „umorul pare a fi o prerogativă mai particulară a anglo-saxonilor și evreilor” - evident fără exclusivitate. El a susținut că probabil se datorează faptului că ei au fost cei care au citit cel mai mult Vechiul Testament ...