Buletin informativ Lexunion nr. 15; T3 2018
Este disponibil al cincisprezecelea număr al buletinului informativ al rețelei noastre LEXUNION.
Acesta este un buletin informativ trimestrial gratuit despre știrile juridice și fiscale din țările membre, destinat informării companiilor și clienților persoane fizice ale rețelei.
O puteți consulta de pe următorul link: Buletin informativ pentru clienți - Lexunion 15-2018_FR_EN
GERMANIA________________________________________________________________
Hotărârea CJUE din 1 martie 2018: regimul matrimonial german și calificarea de moștenire a articolului 1371 (1) BGB
Dacă secțiunea 1371 (1) BGB urmează să fie calificată drept moștenire sau matrimonială, este contradictoriu de ani de zile. CJUE a pus capăt acestei dispute.
În conformitate cu o hotărâre din 1 martie 2018, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a statuat că „articolul 1 °”, paragraful 1, din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 […] trebuie interpretat în sensul că că în domeniul de aplicare al acestui regulament intră o dispoziție națională, precum cea în cauză în acțiunea principală, care prevede, la moartea unuia dintre soți, o distribuție forfetară a dobândirilor prin creșterea ponderii moștenirii din soț supraviețuitor "
Prin urmare, CJUE a favorizat calificarea moștenirii. Prin urmare, rezultă că, de acum înainte, articolul 1371 aliena 1 din BGB, se aplică numai cu dubla condiție ca 1/Soții să fie căsătoriți în regimul juridic german și că 2/moștenirea este supusă legii germane.
Articolul 1371 alineatul 1 din BGB referitor la regimul juridic german al Zugewinngemeinschaft - care este o formă de participare la achiziții - prevede că „Dacă regimul matrimonial se încheie cu moartea unuia dintre soți, egalizarea dobândirilor făcută prin creșterea cota legală a soțului supraviețuitor cu un sfert din moșie; este irelevant dacă, în cazul particular, soții au făcut de fapt dobândiri ”. Cu alte cuvinte, nu există nicio lichidare a regimului matrimonial ca atare; moșia este lichidată direct prin creșterea cotei soțului cu un sfert. O lichidare reală a regimului matrimonial, cu calcularea cererii de participare, are loc numai dacă soțul supraviețuitor renunță la moștenire sau dacă a fost moștenit (articolul 1371 alineatul 2 din BGB).
În dreptul internațional privat, dacă această dispoziție ar trebui să se aplice atunci când soții s-au căsătorit în conformitate cu legislația germană, dar moșia soțului predecedat este supusă unei alte legi decât legea germană, s-a dezbătut de mult timp. Totul depinde de calificarea aleasă: calificat drept matrimonial, trimestrul fix se aplică imediat ce decedatul a fost căsătorit în regimul juridic german; calificat drept moștenire, nu se aplică atunci când succesiunea este supusă unei alte legi decât legea germană.
Hotărârea pronunțată de Curtea Supremă Germană (Bundesgerichtshof) la 13 mai 2015 a subliniat o calificare matrimonială care a condus la aplicarea articolului 1371 alineatul 1 din BGB de îndată ce soții s-au căsătorit în regimul juridic german, indiferent de legea aplicabilă succesiunii.
Această poziție este pusă sub semnul întrebării de CJUE, care decide în favoarea calificării de moștenire pe motiv că „această dispoziție nu pare să aibă ca scop principal distribuirea activelor sau lichidarea regimului matrimonial, ci mai degrabă determinarea a cuantumului ponderii succesiunii care trebuie atribuită soțului supraviețuitor în raport cu ceilalți moștenitori ”(§40 din hotărâre).
În plus, calificarea de moștenire face posibilă includerea trimestrului fix în certificatul european de succesiune, cu toate efectele descrise la articolul 69 din Regulamentul nr. 650/2012 (§42 din hotărâre).
FRANŢA_____________________________________________________________________
1.- Intrarea în aplicare a IFI
De la 1 ianuarie 2018, Impozitul pe averea imobiliară înlocuiește ISF
Trecerea la IFI modifică baza de impozitare care, prin urmare, se referă doar la proprietăți imobiliare.
Proprietatea imobiliară este înțeleasă în sens larg și se referă nu numai la proprietățile imobiliare deținute direct, ci și la proprietățile imobiliare deținute prin companii (SCI în special), precum și prin toate mijloacele de informare (asigurările de viață în special). Pentru valorile mobiliare ale companiilor care dețin bunuri imobile: noțiunea de preponderență a bunurilor imobile aplicabilă impozitului pe avere este abandonată. De acum înainte, valorile mobiliare ale societății sunt impozabile până la proporția din valoarea lor corespunzătoare activelor imobiliare deținute de aceste companii.
Activele imobiliare alocate activității unei companii rămân scutite.