Poezii pe tema bolii de dragoste (pagina 6)

Am stat lângă fântână
Și nu știam cum sunt -
Apa curgea peste găleată,
Și nu eram conștient de asta. -

M-am uitat în adâncimea întunecată,
Lacrimile au căzut.
Ce știe bine adâncul,
Pentru plâns?

Carl Siebel (1836 - 1868), Abraham Peter Carl Siebel, poet german, prieteni apropiați cu Emil Rittershaus; împreună cu Hugo Oelbermann au format »Wupperbund«

La privighetoare

Ah privighetoare! Abia era îndepărtat
Într-un vis fericit de dimineață
Anii mei de durere,
Îți îndepărtezi visul de lingușire
Și dulcea mea somn.

Eram deja mort; nu mai simțeam
Mândria fetei, este lipsită de dragoste
M-am uitat la suferința mea,
Și totuși mai multe în fiecare zi
Arătarea beată încântată!

A venit la dealul meu,
Arăta ca un tufiș de trandafiri la el
Acoperit cu flori,
Și s-a sprijinit de mormânt,
Prietenii mei mi-au donat.

A rupt unul dintre trandafiri
Și i-a presărat pe mormânt.
Cu priviri triste
Se uită din nou, îngrijorată
Și s-a grăbit înapoi palid.

Johann Martin Miller (1750 - 1814), narator și poet german, cofondator al „Göttinger Hain”

Iubirea a mințit,
Îngrijorarea cântărește foarte mult -
Înșelat, vai, înșelat
Totul m-a prins în jur!

August von Platen-Hallermünde (1796 - 1835), născut ca conte Karl August Georg Maximilian von Platen-Hallermund, dramaturg, scriitor și poet german

Șoptește Reed

Mă atrage atât de misterios
La banca sterpă de stuf.
O rază slabă din luna palidă
Cade pe cărările întunecate.

Spiritul nopții șoptește multe lucruri
Pe stuful negru din țeavă,
Tulpinile o aud, se agită
Și să te plângi puternic în cor.

Johann Jakob Honegger (1825-1896), istoric și poet elvețian de cultură

La nor

Nu trece pe acolo atât de repede
Pe această erică liniștită,
Nu trece pe acolo atât de timid
Din cauza suferinței mele profunde,
Tu înnori pe sus,
Stai nemișcat de durerea mea!

Ia-ți aripile
Și aduceți vestea la ea,
Cum luptă încă durerea și resentimentul
Și sângerează din rană,
Eu cu înșelăciunea lor
Infidelii au lovit.

Și vino pe drumul tău
Tu în fața casei ei,
Așa căderea ca ploaia
Jos cu duș,
Că era în întuneric
Trezită din visul ei.

Apăsați pe fereastra ferestrei
Și bate la ușa lor,
Și să fii la femeia greșită
O reamintire a jurămintelor,
Că mi-a vorbit plângând,
Și pe care a rupt-o zâmbind.

Nikolaus Lenau (1802 - 1850), de fapt Nikolaus Franz Niembsch, Edler von Strehlenau, poet austriac și poet melancolic

Trecut!

M-a ținut strâns de părul ei galben
un an întreg de sclav rușinos și dulce,
până s-a săturat de frumoasa jucărie
și disperat însemna să mergi la vechiul fier.

Și visând cu tristețe ce aveau odinioară,
sufletul meu era ascuns undeva
întinsă sub vechiul fier
și s-a lăsat mâncat de poftă de rugină.

Gustav Sack (1885-1916 (căzut)), poet german

Sursa: Sack, Poems. Die Drei Reiter, în: Gesammelte Werke, Volumul 2, ed. Postum. de Paula Sack, Berlin 1920

Lovelorn

Dure se preling în jurul meu
Cearceaf ciufulit în pat.
Cârligați gândurile înfricoșătoare
greutate în sufletul meu.

Picioarele mele sunt îndoite de durere;
Barba atârnă picurând trist
din lacrimile pe care le plâng -
iar nasul se scurge .

Oh, este visul iubirii,
că cern prin suflet.
Oh, doare dragostea,
care mă ciupesc din cap până în picioare. -

Erich Mühsam (1878 - 1934 (ucis în lagărul de concentrare Oranienburg)), scriitor german, anarhist și pacifist, editor al revistelor „Kain” și „Fanal”

Erai încă o fetiță atât de mică
Vreo opt sau nouă ani,
M-ai întrebat familiar și important:
De unde vin copiii mici?

Când te-am vizitat ani mai târziu,
Ai fost deja informat despre caz,
Ai avut vechea întrebare confidențială
Frumos rezolvat și explicat într-un mod practic.

Și din nou timpul a trecut.
Dintele este gol și sensul este serios.
Acum vine a doua întrebare importantă:
Unde merg bătrânii?

Wilhelm Busch (1832-1908), desenator, pictor și scriitor german

Sursa: Busch, W., Poezii. Critica inimii, 1874

A căzut o ploaie
La înfloririle tandre noaptea,
Dar nu a fost un fir răcoritor,
Răcorirea însetată a adus.
Furtuna și tunetul urlă,
Picăturile s-au clătinat puternic,
Apoi florile au coborât cupele,
Nu au putut suporta astfel de greutăți.

Adelaide von Gottberg-Herzog (* 1850), poet, jurnalist, cântăreț de concert german

dezamăgire

Nu m-aș fi gândit niciodată,
Că un râu atât de fierbinte,
Iarna ar fi
gheață prea rigidă!

Că un inel de aur,
Deci decorează degetul,
La fel de grea ca o piatră de moară
Apasă pe suflet.