Regimurile matrimoniale franco-germane
Informații privind regimurile matrimoniale franco-germane
Extrase din nota informativă a misiunilor diplomatice și consulare germane din Franța privind regimul opțional franco-german de participare la achiziții
La 1 mai 2013 a intrat în vigoare acordul bilateral de instituire a unui regim matrimonial opțional pentru participarea la achiziții, semnat de Franța și Germania la 4 februarie 2010. Datorită acestui regim, Franța și Germania fac un nou pas înainte. în domeniul dreptului civil. Acordul este deschis și altor state europene.
Regimul matrimonial franco-german opțional
Regimul matrimonial opțional franco-german se numește Güterstand der Wahl-Zugewinngemeinschaft.
Notă: Următoarele informații nu pot înlocui o consultare juridică detaliată cu un avocat sau notar.
De acum înainte, soții pot alege prin contract de căsătorie semnat în fața notarului regimul matrimonial franco-german. Acest lucru este puternic inspirat de regimul comunității redus la achiziții existente în cele două țări (regim juridic în Germania, regim opțional definit prin contractul de căsătorie în Franța) și evită problemele generate de aplicarea legislației străine.
Regimul opțional de participare la achiziții
Poate fi ales de:
• Soții germani care locuiesc în Franța sau soții francezi care locuiesc în Germania;
• Soții franco-germani care locuiesc în Franța sau Germania sau
• soții străini care își au reședința obișnuită în Germania sau Franța.
Dar este accesibil și soților germani care locuiesc în Germania sau soților francezi care locuiesc în Franța. Cuplurile care au încheiat un parteneriat înregistrat pot opta și pentru noul regim matrimonial în aceleași condiții.
Termenii regimului matrimonial franco-german
La fel ca sub regimul german al comunității redus la achiziții, patrimoniul soților rămâne separat în timpul căsătoriei. Fiecare dintre ei își păstrează administrarea bunurilor personale. Dreptul de a dispune liber de bunuri personale este totuși limitat de articolul 5 din acordul franco-german. Astfel, actele de eliminare a obiectelor casnice sau a drepturilor prin care se asigură cazarea familiei nu pot fi efectuate de către un soț fără consimțământul celuilalt.